BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen. Vezi definitia »

TEPIDÁRIUM s. n. 1. parte a termelor romane rezervată băilor calde. 2. seră cu temperatură moderată. (< lat. tepidarium) Vezi definitia »

restitútio in íntegrum (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o, -te-grum) loc. s. f. Vezi definitia »

MÍNIMUM s. n., adv. 1. S. n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S. n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim¹. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spațiul minim²; cel puțin..., pe puțin...; măcar. – Din lat., fr. minimum. Vezi definitia »

hatihumáium s.n. (înv.) ordin scris al Sultanului; hatișerif. Vezi definitia »