Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
evghéníe (-íi), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat). Vezi definitia »
CARDIOPLEGÍE s.f. Paralizie a mușchilor inimii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardioplégie, cf. gr. kardia – inimă, plege – lovitură]. Vezi definitia »
MACROCHEIRÍE s. f. dezvoltare excesivă a mâinilor. (< fr. macrochéirie) Vezi definitia »
OLIGARHÍE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie) Vezi definitia »
FILTRÁȚIE s.f. Filtrare. [Gen. -iei. / cf. fr. filtration]. Vezi definitia »