SEXTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din șase persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o piesă muzicală; muzica scrisă pentru un astfel de ansamblu; sextuor. 2. Echipă de volei sau de gimnastică alcătuită din șase jucători sau jucătoare. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sextett]. Vezi definitia »

RĂȘFÉT s. n. v. rușfet. Vezi definitia »

BOSCHÉT s.n. Tufiș format din arbuști (plantați). [Cf. fr. bosquet, it. boschetto]. Vezi definitia »

BENNET [bénit], Enoch Arnold (1867-1931), scriitor englez. Romane realiste evocînd viața micii burghezii industriale provinciale („Anna celor cinci orașe”, „Două vieți”, trilogia „Clayhanger”). Vezi definitia »

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet. Vezi definitia »