Definita cuvantului interogatoriu
INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interogatoriu
PLEIOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe florale laterale. [Pron. ple-io-. / < germ. Pleiochasium, cf. gr. pleion – mai mult, chasis – diviziune]. Vezi definitia »
spărguríu, spărguríe, adj. (înv.) fragil, casant (care se sparge ușor). Vezi definitia »
médiu (médii), s. n. – Ambianță, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s. m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediațiune, s. f., din fr. médiation; medie, s. f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX). Vezi definitia »
córciu2, córciuri, s.n. (reg.) arbore mic și crenguros; tufă, buhaci, ghijar, jip, muzuc, târș. Vezi definitia »
BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Tc. beșli. Vezi definitia »