Definita cuvantului interpoziție
INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interpoziție
BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie. Vezi definitia »
CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération]. Vezi definitia »
ciníe (ciníi), s. f. – (Înv.) Porțelan (de China). Tc. çini „porțelan” de la çin „China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśëni, bg., sb. činija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310. Vezi definitia »
NECROPSÍE, necropsii, s. f. (Med.; rar) Autopsie. – Din fr. nécropsie. Vezi definitia »
BIOFENOMENOLOGÍE s. f. știință care studiază fenomenele vieții. (< fr. biophénoménologie) Vezi definitia »