ATESTÁ vb. I. tr. A face dovadă, a dovedi; a confirma. ♦ A dovedi că ceva există; (la pasiv) a figura într-un text. ♦ A confirma pe cineva într-o anumită funcție sau calitate. [P.i. atést, 3,6 -tă. / < fr. attester, cf. lat. attestari < testis – martor]. Vezi definitia »

AMBETÁ vb. tr., refl. a (se) plictisi. (< fr. embêter) Vezi definitia »

AÍSTA², aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest. Vezi definitia »

CONSISTÁ, pers. 3 consístă, vb. I. Intranz. A fi compus, a se alcătui din...; a consta. – Din fr. consister, lat. consistere. Vezi definitia »

META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. méta-. Vezi definitia »