vaginál adj. m., pl. vagináli; f. vaginálă, pl. vaginále Vezi definitia »

PARIETÁL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă' = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/) Vezi definitia »

CAVÁL², cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec. Vezi definitia »

ECUATORIÁL, -Ă adj. De (la) ecuator, specific ecuatorului. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. [Pron. -ri-al, scris și equatorial, var. ecvatorial, -ă adj. / cf. fr. équatorial, it. equatoriale]. Vezi definitia »

RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină]. Vezi definitia »