țambál (-le), s. n. – 1. Instrument muzical cu coarde, clavicord. – 2. (Arg.) Barbă aspră greu de bărbierit. – 3. (Arg.) Telegramă. Lat. cymbalum, prin intermediul germ. Zimbal, mag. cimbalom (› var. țimbal), cf. ngr. ϰύμβαλον, sl. kimvalŭ (› var. înv. chimval, s. n., timpan, tobă), fr. cuymbale (› var. cimbal, s. n., timpan). – Der. țambalagiu, s. m. (cîntăreț la țambal). Vezi definitia »

PERCEPTORIÁL, -Ă adj. (Liv.) Care intră în atribuțiile perceptorului, referitor la perceptor. [Pron. -ri-al. / < perceptor + -(i)al]. Vezi definitia »

CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural) Vezi definitia »

LACRIMÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la lacrimi. ♦ glandă ~ă = glandă care secretă lacrimile; canal ~ = canal prin care se scurg lacrimile. 2. (fig.) care zguduie până la lacrimi. II. s. n. mică piesă osoasă situată pe peretele medial al orbitei. (< fr. lacrymal) Vezi definitia »

HELICOIDÁL, -Ă adj. v. elicoidal. Vezi definitia »