IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârșit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. (< fr. idéal, lat. idealis) Vezi definitia »

MEDIODORSÁL, -Ă adj. 1. (anat.) la mijlocul spatelui. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană pentru articularea căreia dosul limbii se ridică la nivelul părții mediane a vălului palatului. (< fr. médiodorsal) Vezi definitia »

CEREMONIÁL s.n. Totalitatea formelor și a uzanțelor care se folosesc la anumite ceremonii. V. protocol. // adj. (Rar) Ceremonios. [Pron. -ni-al, pl. -le, -luri. / < fr. cérémonial]. Vezi definitia »

RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral. Vezi definitia »

PALATÁL, -Ă, palatali, -e, adj. 1. (Anat.) Relativ la palat¹, care aparține palatului¹, din regiunea palatului¹, palatin². 2. (Fon.) Care se produce în regiunea palatului¹; spec. (despre sunete) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ (Substantivat, f.) Sunet articulat prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul-gurii. ♦ Care conține sunete a căror articulație se face în regiunea palatului¹. ♦ (Despre timbrul sunetelor) Care este propriu sunetelor articulate în regiunea palatului¹. – Din fr. palatal. Vezi definitia »