CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall]. Vezi definitia »

MEGALOCEFÁL, -Ă adj. megacefal. (< fr. mégalocéphale) Vezi definitia »

PASPÓAL s. n. șiret, bandă îngustă de mătase, bumbac etc. de-a lungul unei cusături, al marginii unui buzunar. (< fr. passepoil) Vezi definitia »

COMENSÁL, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăiește în relații de comensalism. [< fr. commensal, cf. lat. cum – cu, mensa – masă]. Vezi definitia »

ANTIVIRÁL, -Ă, antivirali, -e, adj. (Med.) Care distruge virușii. – Din fr., engl. antiviral. Vezi definitia »