ANTABLAMÉNT s. n. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul. (< fr. entablement) Vezi definitia »

INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron. -pi-ent. / < lat. incipiens]. Vezi definitia »

SMINT, -Ă, sminți, -te, s. m. și f. (Reg.) Smintit, zăpăcit. – Postverbal al lui sminti. Vezi definitia »

ELUÁNT s. m. solvent care permite o eluțiune; developant (2). (< fr. éluant) Vezi definitia »

DEPOLUÁNT, -Ă, depoluanți, -te, adj., s. m. și f. (Substanță, bacterie, procedeu) care servește la depoluare. [Pr.: -lu-ant] – Din fr. dépolluant. Vezi definitia »