Definita cuvantului inventar
INVENTÁR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inventar
EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire. Vezi definitia »
MACARONÁR, macaronari, s. m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar. Vezi definitia »
OESÁR s.n. (Geol.) Muncele de nisip alungite și înguste, formate de morene în câmpiile glaciare. [Pron. esar, var. esar s.n. / < fr. oesar < cuv. finlandez]. Vezi definitia »
RECTILINIÁR, -Ă adj. (Fiz.) Ortoscopic. [Pron. -ni-ar, var. rectilinear, -ă adj. / cf. fr. rectilinéaire]. Vezi definitia »
ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire. Vezi definitia »