trântor, trântori s. m. 1. (prst., înv.) medic angajat să îngrijească în mod constant personalul unui bordel. 2. membru al unui echipaj al poliției rutiere, dotat cu un radar, care aplică amenzi pentru depășirea vitezei legale. Vezi definitia »

CLĂDITÓR, -OÁRE, clăditori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care clădește; p. ext. întemeietor. – Clădi + suf. -tor. Vezi definitia »

SECATÓR s. n. foarfece de grădinar. (< fr. sécateur, rus. sekator) Vezi definitia »

Urcior; inflamație acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi; inflamatie a glandelor pilo-sebacee a pleoapelor, provocata de stafilococi; orgelet; ordeolum Vezi definitia »

ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. Vezi definitia »