EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur. Vezi definitia »

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur]. Vezi definitia »

POFTITÓR, -OÁRE, poftitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care poftește, care invită (pe cineva). 2. Care dorește ceva; ahtiat, pofticios. ♦ (Despre ochi, privire, gesturi etc.) Care exprimă, care denotă lăcomie, poftă, dorință. – Pofti + suf. -tor. Vezi definitia »

sufleciór, suflecioáre, s.n. (reg.) suflețel. Vezi definitia »

NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1);- Ne- + simțitor. Vezi definitia »