pohár, pohári, s.m. (reg.) băiat angajat ca ajutor al ciobanului, la diferite munci de la stână. Vezi definitia »

fusár, fusári, s.m. (reg.) 1. om care face sau vinde fuse. 2. țipar, sular, fus. 3. pasăre de apă cu ciocul lung și rotund ca un fus și cu picioarele înalte. Vezi definitia »

DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius. Vezi definitia »

VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor]. Vezi definitia »

TROTUÁR s.n. Parte a străzii (mai ridicată decât partea carosabilă) rezervată circulației pietonilor. [Pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir]. Vezi definitia »