ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din fr. imparisyllabique. Vezi definitia »

MILIMÉTRIC, -Ă adj. de mărimea unui milimetru; (p. ext.) foarte mic. ♦ hârtie ~ă = hârtie cu linii orizontale și verticale, la distanță de un milimetru unele de altele. ◊ (adv.) cu mare exactitate. (< fr. millimétrique) Vezi definitia »

FAMÉLIC, -Ă, famelici, -ce, adj. (Livr.) Înfometat, flămând. – Din fr. famélique, lat. famelicus. Vezi definitia »

INTRAATÓMIC, -Ă adj. Care există, care se petrece în interiorul atomului. [Cf. fr. intra-atomique]. Vezi definitia »