DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui. – V. discui. Vezi definitia »

arefóre s.f. pl. Tinere fecioare, slujitoare ale zeiței Atena, care duceau pe cap coșuri cu obiecte sacre până la grădina sanctuarului, în timpul Panateneelor. (< fr. arrhéphores, gr. arrhephorai) Vezi definitia »

NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Ne- + îndurare. Vezi definitia »

REVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. [< revalida]. Vezi definitia »

AUTOMULȚUMÍRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulțumire) Vezi definitia »