CULTIVÁȚIE s.f. Întreținere a solului efectuată cu ajutorul cultivatorului. [Gen. -iei. / cf. it. coltivazione]. Vezi definitia »

ORTODIASCOPÍE s. f. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. (< fr. orthodiascopie) Vezi definitia »

EREDOPATÍE s. f. afecțiune moștenită sau transmisă ereditar. (< fr. hérédopathie) Vezi definitia »

ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ◊ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio]. Vezi definitia »

CARBOTERAPÍE s. f. folosire terapeutică a gazului carbonic. (< fr. carbothérapie) Vezi definitia »