VEDÁNTA s. f. școală filozofică indiană, fondată în sec. IV a. Chr., a cărei doctrină idealist-obiectivă a devenit baza brahmanismului și apoi a hinduismului. (< fr. vedanta) Vezi definitia »

EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter]. Vezi definitia »

ÎNHĂITÁ, înhăitez, vb. I. Refl. recipr. (Depr.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu una sau cu mai multe persoane decăzute; a se încârdoșa. [Prez. ind. și: înháit] – În + haită. Vezi definitia »

ACÉSTA¹, ACEÁSTA, adj. dem. v. acest. Vezi definitia »