MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. – Cf. sl. mĕdĕnica. Vezi definitia »

țúndră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără. Vezi definitia »

MORFOSCULPTÚRĂ s.f. Aspectele reliefului și formele (sculpturale) create de procesele exogene. [< rus. morfoskulptura]. Vezi definitia »

COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde) Vezi definitia »

intáță s.f. (reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. Vezi definitia »