ANTO- Element de compunere savantă cu semnificația „floare”, „referitor la flori”. [< fr. antho-, it. anto- < gr. anthos]. Vezi definitia »

ESPERÁNTO s.n. Limbă internațională, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, inventată la sfârșitul sec. XIX de către dr. Zamenhof. [< fr. espéranto < Esperanto – pseudonimul creatorului]. Vezi definitia »

STOMAT(O)- elem. stom(o)-. Vezi definitia »

STRÉTTO I. s. m. tehnică de compoziție, specifică muzicii baroce, care are în vedere intrarea unei a doua voci înainte ca prima să-și fi epuizat tema. II. adv. strângând, accelerând. (< it. stretto) Vezi definitia »

FUNÉSTO adv. (muz.) trist. (< it. funesto) Vezi definitia »