SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță (1). – Scară + suf. -icică. Vezi definitia »

FOTOGRÁMĂ s.f. Probă fotografică pozitivă; fotografie (luată din avion) pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului reprodus și care este folosită mai ales în catografie. ♦ (Cinem.) Fiecare element fotografic care intră în alcătuirea unui plan (3 și 4). [< fr. photogramme, cf. gr. phos – lumină, gramma – desen]. Vezi definitia »

MASELOTIÉRĂ s.f. Partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. [Pron. -ti-e-. / et. incertă]. Vezi definitia »

jijíță s.f. (reg.) viță, vrej, curpen. Vezi definitia »

TRAHEOBACTERIÓZĂ s.f. Boală a plantelor, provocată de unele bacterii care trăiesc în vasele conducătoare, împiedicând circulația apei. [< fr. trachéobacteriose]. Vezi definitia »