DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relații amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ. Vezi definitia »

RABÁTE vb. III. v. rabata. Vezi definitia »

DIRECTITÁTE s.f. Însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; simplitate; directitudine. [< direct + -itate]. Vezi definitia »

SUPRACONDUCTIBILITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje aflate la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconducție. [Cf. fr. supraconductibilité]. Vezi definitia »

a scoate (pe cineva) din fire / din sărite / din pepeni expr. a enerva, a irita, a înfuria. Vezi definitia »