DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune]. Vezi definitia »

TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic. Vezi definitia »

CENOZÓIC s.n. v. cainozoic. Vezi definitia »

PÍCNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique]. Vezi definitia »

IZOELÉCTRIC, -Ă adj. (despre un curent electric) care se menține în același potențial. (< fr. isoélectrique) Vezi definitia »