șfărăráie s.f. (reg.) fum înecăcios (rezultat din arderea grăsimilor sau ieșit din sobă într-o încăpere); șfărărie, sfară, scomârlă. Vezi definitia »

EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio) Vezi definitia »

GLOBULINEMÍE s.f. Prezența globulinei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. globulinémie]. Vezi definitia »

INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio]. Vezi definitia »

REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation. Vezi definitia »