Definita cuvantului iris
ÍRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel. (< fr., lat. iris)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu iris
peristásis – Circumstanță. – Var. peristas. Ngr. περίστασις (Tiktin; Gáldi 226). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
EDELVÁIS s.m.invar. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescențe compuse din capitule înconjurate de bractee albe și păroase, care crește în munți; floarea-reginei, floarea-doamnei, albumiță, floare-de-colț. [Pron. -vais, scris și edelweiss. / < germ. Edelweiss]. Vezi definitia »
ANNAPOLIS [ənæpəlis], oraș în E S.U.A., centru ad-tiv al statului Maryland; 67,9 mii loc. (1980, cu suburbiile). Mase plastice. Academie navală. Vezi definitia »
șpis (-suri), s. n. – Pată tipografică formată de o literă ridicată din rînd. Germ. Spiess (Candrea). Vezi definitia »