ALOGÉN, -Ă adj. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ◊ (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine. (< fr. allogène) Vezi definitia »

ALOPRÉN s. n. cauciuc clorurat. (< germ. Allopren) Vezi definitia »

OMOGÉN, -Ă adj. 1. cu o structură unitară; de aceeași natură; nediferențiat. 2. (mat.; despre funcții cu mai multe variabile) ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. (< fr. homogène) Vezi definitia »

FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. Vezi definitia »

SCORBUTIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă scorbut. [< fr. scorbutigène]. Vezi definitia »