CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) Vezi definitia »

ACTINOTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința de îndreptare a plantelor către razele de lumină. [< fr. actinotropisme, cf. gr. aktis – rază, tropos – învârtire]. Vezi definitia »

HIERATÍSM s.n. 1. (Liv.) Spirit sau sistem hieratic; caracter, aspect hieratic. 2. Stare de rigiditate, de înțepeneală. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératisme]. Vezi definitia »

SIKHÍSM s. n. sectă hinduistă, influențată de islamism, cu caracter antifeudal (în sec. XV). (< fr. sikhisme) Vezi definitia »

POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme]. Vezi definitia »