HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) Vezi definitia »

ROMÂNOFOBÍE s. f. ură față de români. (< român + -fobie²) Vezi definitia »

PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie. Vezi definitia »

SINONIMÍE s. f. Însușire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (2) lor; situație în care se află două sau mai multe sinonime. ♦ P. gener. Asemănare, identitate, corespondență, similitudine. – Din fr. synonymie, lat. synonymia. Vezi definitia »

ARTROTOMÍE s. f. incizie chirurgicală a unei articulații. (< fr. arthrotomie) Vezi definitia »