APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. Vezi definitia »

BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”. Vezi definitia »

BIOTÍNĂ s. f. vitamina H. (< fr. biotine) Vezi definitia »

CAMPADĂ s. f. Ecluză de aer. Vezi definitia »

COLEOPTÓZĂ s.f. (Med.) Prolaps al vaginului. [Pron. -le-op-. / < fr. coléoptose]. Vezi definitia »