CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] – Convulsie + terapie. s. f. v. convulsie. Vezi definitia »

TOXIDERMÍE s.f. (Med.) Erupție pe piele, datorită acțiunii unei substanțe toxice; toxicodermie. [Gen. -iei. / < fr. toxidermie, cf. gr. toxikon – otravă, derma – piele]. Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s. f. (Livr.) Termen generic pentru orice boală mintală; nebunie, demență. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliénation, lat. alienatio [mentis]. Vezi definitia »

RADIOCOMUNICÁȚIE s.f. Transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication]. Vezi definitia »

ANADIPSÍE s.f. (Med.) Sete exagerată. [Gen. -iei. / < fr. anadipsie, cf. gr. ana – în sus, dipsa – sete]. Vezi definitia »