STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction. Vezi definitia »

IHTIOPATOLOGÍE s.f. (Zool.) Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peștilor. [Pron. -ti-o-, gen. -iei. / cf. fr. ichtyopathologie]. Vezi definitia »

călấie s.f. (reg., înv.) plăcintă din făină de grâu cu lapte și cu ouă. Vezi definitia »

cocáie, cocắi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de abá. Vezi definitia »

HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). – Hotarnic + suf. -ie. Vezi definitia »