TIMÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos. II. adj. (fig.) modest (2). ◊ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide, lat. timidus) Vezi definitia »

OSTEOÍD, -Ă adj. (Biol.) Asemănător osului. [Pron. -o-id. / < fr. ostéoïde, cf. gr. osteon – os, eidos – formă]. Vezi definitia »

HOLOTURÍD, holoturide, s. n. (La pl.) Clasă de animale marine fără schelet sau cu scheletul redus la plăci calcaroase tegumentare și cu o coroană de tentacule în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. holothurides. Vezi definitia »

HID- v. hidro-. Vezi definitia »

PARTID SAU GRUPARE POLITICA CARE SE OPUNE PARTIDULUI AFLAT LA PUTERE Vezi definitia »