glóbnic, globníci, s.m. (înv.) perceptor, strângător de amenzi. Vezi definitia »

VAGOTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la vagotonie. II. adj., s. m. f. (individ) la care predomină sistemul parasimpatic. (< fr. vagotonique) Vezi definitia »

COMPONÍSTIC, -Ă, componistici, -ce, adj. Al unei compoziții muzicale, privitor la o compoziție muzicală. – Componist + suf. -ic. Vezi definitia »

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus. Vezi definitia »

ANTIPARTÍNIC, -Ă, antipartinici, -e, adj. Îndreptat împotriva concepțiilor, principiilor și metodelor partidelor comuniste și muncitorești; dușmănos partidelor comuniste și muncitorești. – Din anti- + partinic (după rus. antipartiinyj). Vezi definitia »