AUDIOMETRÍE s. f. Măsurare a acuității auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiométrie. Vezi definitia »

NERVURÁȚIE s.f. ♦ (Liv.) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. ♦ (Constr.) Ansamblu de nervuri al scheletului de rezistență al unei construcții. [Gen. -iei. / < fr. nervuration]. Vezi definitia »

ASIMBOLÍE s. f. incapacitate patologică de a înțelege simbolurile. (< fr. asymbolie) Vezi definitia »

FOTOCÓPIE s. f. copie fotografică a unui document, text etc. (< fr. photocopie) Vezi definitia »

TENSOMETRÍE s.f. Determinare a tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea deformațiilor. [Gen. -iei. / < fr. tensométrie, cf. lat. tensus – întins, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »