famílie (famílii), s. f. – Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soț, soție și descendenții lor. – Mr. fumeal’e, familie. Lat. familia, prin intermediul fr. famille, cf. dubletul femeie. În mr., direct din lat., și în a doua formă din it. famiglia. – Der. familiar, adj. (în care se adună sensurile cuvîntului fr. familiare și familial); familiarh, s. m. (cap de familie), din ngr. φαμιλιάρχης (Gáldi 187), sec. XVIII, înv.; familiaritate, s. f., din fr.; familiariza, vb., din fr.; familiot, s. m. (care are familie), din ngr. φαμιλιώτης (Gáldi 187), sec. XVIII, înv.; familist, s. m. (care are familie), formație vulg. și improprie (suf. – ist indică îndeletnicirea sau adeziunea), însă reabilitată, mai mult decît era de așteptat, de întrebuințarea ei de către Caragiale. Vezi definitia »

RADIOGEOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care utilizează tehnica radioactivității. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio¹- + geologie. Vezi definitia »

SUPRAAGLOMERÁȚIE s. f. supraaglomerare. (< supra¹- + aglomerație) Vezi definitia »

EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione]. Vezi definitia »

UNDULÁȚIE s.f. Undație. [< germ. Undulation]. Vezi definitia »