SINDRÓM s.n. Totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecțiune. [Pl. -oame, -omuri. / < fr., gr. syndrome – concurs < syn – cu, dromos – cursă]. Vezi definitia »

CROM¹ s. n. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. (< fr. chrome) Vezi definitia »

lácom (lácomă), adj. – 1. Mîncăcios, gurmand, nesătul. – 2. Vorace, devorator. – Megl. lacum. Sl. (bg.) lakomŭ (Miklosich, Lexicon, 331; Cihac, II, 163; Conev 86; DAR). – Der. lăcomos, adj.; lăcomește, adv.; lăcomi, vb., din sl. lakomiti sę, bg. lăkomja se; lăcomie, s. f., din sl. lakomije, bg. lakomija. – Din rom. provine mag. lákom (Edelspacher 24) și săs. lâkom, lâkomisch. Vezi definitia »

CORIOEPITELIÓM s. n. tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o sarcină. (< fr. chorio-épithéliome) Vezi definitia »

NEVRÓM s. n. tumoare care se dezvoltă în interiorul nervilor. (< fr. névrome) Vezi definitia »