PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște¹ (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor. Vezi definitia »

ceacșíri s. m. pl. – Pantaloni turcești foarte largi, șalvari. Mr. ciacșiri. Tc. çakșir (Roesler 607; Șeineanu, II, 119; Lokotsch 385); cf. bg. čakširi, sb. čakšire. Cf. și J. Deny, Mélanges Paul Boyer, Paris 1925, p. 100. Vezi definitia »

osâmbrí, osâmbrésc, vb. IV (reg.) a primi plată, simbrie, a câștiga bani; a fi fertil, a produce recoltă. Vezi definitia »

împături (a~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 împăturească Vezi definitia »

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări. Vezi definitia »