Definita cuvantului învestitură
ÎNVESTITÚRĂ s. f. 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu învestitură
SOFÍTĂ s.f. Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var. sufită s.f. / < fr. soffite, germ. Soffitte]. Vezi definitia »
ambivalénță s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe Vezi definitia »
FRANCO-PROVENSÁLĂ s. f. entitate lingvistică între franceză și provensală, vorbită pe teritoriul fostului regat al burgunzilor. (< fr. franco-provenșale) Vezi definitia »
BISTRIȚEÁNCĂ, bistrițence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Bistrița sau în județul Bistrița-Năsăud. ♦ Locuitoare din municipiul Bistrița sau din județul Bistrița-Năsăud. – Bistrițean + suf. -că. Vezi definitia »
șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica. Vezi definitia »