MARABÚ s. m. I. 1. Pasăre exotică asemănătoare cu barza, cu pene albe strălucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei păsări, folosite ca podoabă; p. ext. podoabă formată din diferite pene (sau din fulgi) de pasăre (viu colorate), înșirate pe ață. 2. Fir de mătase pentru bătătură, alcătuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au căpătat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viață de ascet și era venerat ca sfânt. 2. Moschee mică în care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabút s. m.] – Din fr. marabout. Vezi definitia »

ZEBÚ s.m. (Zool.) Mamifer rumegător din țările tropicale, asemănător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn. [Pl. invar. / < fr. zebu]. Vezi definitia »

ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”). Vezi definitia »

ALBU (ALBU CEL MARE) (?-1460), mare dregător din Țara Românească. Complotînd împotriva domniei, a fost ucis de Vlad Țepeș. Vezi definitia »

ighibu s.n. 1. sex a (se) ighibughiza v.t. a face sex Vezi definitia »