CENTRIPÉT, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète. Vezi definitia »

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et. Vezi definitia »

zabét (înv.) s. m. Vezi definitia »

finicét s.n. (înv.) loc plantat cu finici (curmali). Vezi definitia »

MOTOFURGONÉT s. n. v. motofurgonetă. Vezi definitia »