Definita cuvantului jubileu
JUBILÉU s. n. 1. sărbătoare pe care vechii evrei o prăznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul în care, o dată la 25 de ani, papa acorda credincioșilor catolici o indulgență plenară. 3. sărbătoare în onoarea unei persoane care deține de 50 de ani o funcție; aniversare a 50 de ani; (p. ext.) a unui număr rotund de ani de la un eveniment. 4. cântec al populației de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubilé, lat. iubilaeus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu jubileu
PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh. Vezi definitia »
ONGLÉU s. n. 1. tăietură în unghi ascuțit. 2. bandă de hârtie sau de pânză care se coase în același timp cu foile unei cărți pentru a le lega; falț. (< fr. onglet) Vezi definitia »
PARFÉU s.n. v. parfe. Vezi definitia »
ieréu (ieréi), s. m. – Sacerdot. – Var. (înv.) erei. Gr. ἱερεύς, în parte prin intermediul sl. (bg.) jerei. – Comp. ierarh, s. m. (arhiereu), din gr. ἱεράρχης sau sl. ijerarŭchŭ; ierarhic, adj., din fr. hierarchique; ierarhie, s. f., din ngr. ἱεραρχία, cf. Gáldi 198; ierarhicește, adv. (în ordine ierarhică); arhierarh, s. m. (cel mai mare în rang dintre ierarhi); arhiereu, s. m. (prelat), din gr. ἀρχιερεύς sau sl. archierej, cf. Murnu 6; arhieresc, adj. (de prelați); arhierie, s. f. (demnitate de prelat); protoiereu, s. m. (protopop, vicar al unui județ), din gr. πρωτοιερεύς sau sl. protojerej; protoierie, s. f. (vicariat); ierodiacon, s. m. (diacon), din gr. ἱεροδιάϰονος sau sl. ijerodijakonŭ; ieromonah, s. m. (călugăr cu funcție de preot), din gr. ἱερομόναχος sau sl. ijeromonachŭ; ierosi, vb. (a consacra), din gr. ἱερόω, viitor ἱερώσω (sec. XVII); ierosilie, s. f. (sacrilegiu), din gr. ἱεροσυλία (sec. XVII), cf. Murnu 30. Vezi definitia »
temetéu (-ée), s. n. – (Trans.) Cimitir. Mag. temető (Tiktin). Vezi definitia »