ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis. Vezi definitia »

REITERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Repetare. 2. Metodă în topografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile. [Gen. -iei. / < fr. réiteration]. Vezi definitia »

PIRETOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică care constă în provocarea artificială a unei stări febrile cu diverse mijloace în scopul ridicării potențialului de apărare la boală a organismului. – Din fr. pyrétothérapie. Vezi definitia »

HEMOTERAPÍE s.f. Tratament al unei boli prin transfuzii de sânge; hematoterapie. [< fr. hémothérapie, cf. gr. haima – sânge, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

GASTROPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a stomacului deplasat. (< fr. gastropexie) Vezi definitia »