NITROTOLUÉN s. n. nitroderivat al toluenului, substanță gălbuie cu miros caracteristic, pentru obținerea toluidinei. (< fr. nitrotoluène) Vezi definitia »

IMUNOGÉN, -Ă adj. Care produce imunitate. [< fr. immunogène, cf. lat. immunis – imun, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

IZOCARÉN, -Ă adj. (despre volumele carenei unei nave) care sunt egale, dar de forme diferite. (< fr. isocarène) Vezi definitia »

EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. Vezi definitia »

BADEN [bá:dən], oraș în N Elveției centrale (Aarau); 70,7 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de c. f. Ind. electrotehnică, a confecțiilor și vinurilor. Izvoare termale și băi termale folosite din vremea romanilor. Turism. Vezi definitia »