IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis. Vezi definitia »

ANTICIPÁNT, -Ă adj. care anticipează. (< engl. anticipant) Vezi definitia »

PASAVÁNT s. n. 1. punte superioară de legătură între partea dinainte și cea dinapoi a unei nave. 2. permis de transportat mărfuri (fără taxe vamale). (< fr. passavant, it. passavanti) Vezi definitia »

ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum). Vezi definitia »

VIRESCÉNT, -Ă adj. (Despre un organ vegetal) Care are culoarea verde. [Pron. -sce-. / cf. it. virescente, lat. virescens]. Vezi definitia »