ANIONÍT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite) Vezi definitia »

BĂJENĂRÍT s. n. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V.băjenări. Vezi definitia »

NEINSTRUÍT, -Ă, neinstruiți, -te, adj. 1. Care nu a urmat o formă de învățământ pentru a se instrui, care nu posedă cunoștințe temeinice (în general). 2. (Despre ostași) Care nu și-a îndeplinit stagiul militar (deși a împlinit vârsta legală). – Ne- + instruit. Vezi definitia »

nealcătuít, -ă, adj. (înv.) rău întocmit, rău potrivit. Vezi definitia »

nepregândit, nepregândítă, adj. (înv.) improvizat. Vezi definitia »