ADUNĂTÚRĂ, adunături, s. f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (Peior.) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. -ătură. Vezi definitia »

tonă, tone s. f. (adol.) o mie de lei. Vezi definitia »

PRINCIPÉSĂ s.f. Fiică de suveran; soție, fiică de principe; prințesă. [Cf. it. principessa]. Vezi definitia »

smochínă (-ne), s. f. – Fruct comestibil cărnos închis într-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus carica); smochini, vb. refl. (a se zbîrci, a se încreți); smochineț, s. n. (mulțime de smochini). Vezi definitia »

SEISMOGRÁMĂ s. f. grafic al oscilațiilor seismice obținut la seismograf. (< fr. séismogramme) Vezi definitia »