mucezíu, -íe, mucezíi, adj. (reg.) vânăt, fumuriu. Vezi definitia »

EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »

a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »

FIȘÍU s. n. batic subțire de mătase. (< fr. fichu) Vezi definitia »

spáțiu (-ii), s. n. – Întindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. – Der. spația, vb. (a rări); spaționa, vb. (a spația), din germ. spationieren (Candrea); spațios, adj. (larg, încăpător), din fr. spacieux. Vezi definitia »