lefetíță s.f. (reg.; în glumă) gură = morișcă, titirez. Vezi definitia »

HAMÁDĂ s.f. Podiș pietros, din deșertul Saharei. [< fr., ar. hamada]. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s. f. Substanță toxică care se extrage din semințele unei plante tropicale (Strychnos nux vomica), întrebuințată în medicină ca tonic cardiac și respirator, în agricultură pentru stârpirea animalelor mici. – Din fr. strychnine. Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se succedă. – Din fr. orthogénèse. Vezi definitia »

țáță (-țe), s. f. – 1. Titlu de respect pe care îl dau tinerii surorilor mai mari, mătușilor și, în general, femeilor mai în etate. – 2. Namilă de femeie, femeie voinică. – Var. Mold. (țî)țacă, Olt., țaică, țațae. Creație expresivă, cf. țîță. Se folosește în Munt. și în Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mamă”, care se consideră ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta. Vezi definitia »