BILIRUBINEMÍE s. f. prezența bilirubinei în sânge. (< fr. bilirubinémie) Vezi definitia »

PARACOXALGÍE s. f. tuberculoză osoasă care evoluează în vecinătatea articulației coapsei. (< fr. paracoxalgie) Vezi definitia »

mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat). Vezi definitia »

CONOSCOPÍE s.f. (Fiz.) Observare a fenomenului de polarizare cromatică. [Gen. -iei. / < fr. conoscopie]. Vezi definitia »

DIPLEGÍE s. n. paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală. (< fr. diplégie) Vezi definitia »